Istoricul localităţii

Numele satelor Beznea şi Bratca, la fel ca şi a celor învecinate: Borod, Bulz, indică prezenţa unei populaţii româno-slave încă înaintea organizăii administrative a statului feudal ungar (sec. X-XIII).

Primele atestări documentare, apar însă în sec. XV: 1406 - Beznea, Lorău, Valea Neagră şi 1435 - Bratca, Damiş, Ponoară, ele fiind nominalizate ca „possessio Walachalis", deci sate româneşti.

În timpul feudalităţii maghiare întregul ţinut al comunei Bratca făcea parte din domeniul cetăţi Şinteu.

Tradiţia locală atribuie lui Matei Corvin înnobilarea locuitorilor din satul Beznea, cu ocazia unei călătorii (1464) pe aici a regelui ungar. De atunci datează toponimia - Dealul Crai, Piatra Craiului.

Evenimentele sec. al XVII: intrarea Bihorului sub stăpânire turcească (1660), încartiruirea trupelor austriece în Oradea (1692) au avut urmări şi asupra populaţiei de pe Valea Crişului Repede.

Astfel primele conscrieri (recensăminte) făcute de noua administraţie austriacă relevă o populaţie redusă numeric şi slabă din punct de vedere economic.

Răscoalele pornite din inima Apusenilor în 1784/1785 şi 1848/1849 au coborât şi pe firul Văii Iadului, lucru ce a făcut ca la aceste evenimente să participe şi locuitori ai satelor Ponoară şi Damiş alături de cei din Remeţi.

La începutul sec. al XX-lea, ideile socialiste de tip agrarian au pătruns şi în rândul ţărănimii din partea de sus a Plasei Aleşd. Astfel la „răscoala secerătorilor" din 24 aprilie 1904 de la Aleşd au luat parte şi 4 brătcani. Acţiunile ţărănimii au continuat şi după reprimarea răscoalei cu răfuieli locale. La Bratca ţăranii s-au răzbunat contra grofului Bethlem György incendiind o bună parte a pădurii aparţinând acestuia.

Actul marii uniri a fost votat la 1 Decembrie 1918, la Alba-Iulia, şi de 5 locuitori ai comunei Bratca, aleşi ca delegaţi ai cercului electoral Aleşd.

Până în aprilie 1919, locuitorii comunei Bratca au fost ţinuţi sub teroare, căci prin fixarea liniei de demarcaţie între armata română şi cea ungară pe linia Zam- Ciucea-Sighet, frontul cuprindea practic şi Bratca. Perioada de linişte a fost scurtă.

Prin cedarea nordului Transilvaniei (în urma Dictatului de la Viena - August 1940) graniţa româno-ungară a ciuntit comuna Bratca: satul Damiş era în teritoriul românesc iar celelalte sate erau pe teritoriul cedat Ungariei.

În acţiunile militare din septembrie-octombrie 1944 care au avut loc în satul Damiş, trupele hortiste s-au izbit de rezistenţa dârză a pichetelor de grăniceri români, ajutaţi de 22 voluntari. Drept represalii, hortiştii au executat 7 săteni printre care şi 2 fetiţe.

În perioada de după 1945 au trecut în proprietatea statului mai multe clădiri ce aparţinuseră unor familii de evrei. În aceasta perioadă s-au contruit 7 blocuri de locuinţe, un dispensar, cămine culturale, magazine, poduri, case, etc

Satul Beznea a fost colectivizat până în 1990 când terenurile au fost retrocedate foștilor proprietari.
Majoritatea bărbaţilor lucrau ca mineri la E. M. Şuncuiuş, iar în timpul liber lucrau în agricultură.

După 2004 s-a mai construit o hală de peste 800 mp pentru piaţa agroalimentară, s-a extins modernizat şi automatizat sistemul de iluminat public, s-a automatizat staţia de pompare a apei potabile, s-au construit infrastructuri pietonale, podeţe si drumuri.

Dintre proiectele de infrastructură mai importante, realizate în ultima vreme amintim:

• „Reabilitare drum forestier Brătcuța", finanțat prin programul SAPARD,
• "Îmbunătățirea infrastructurii de apă și apă uzată", prin Ministerul mediului, (proiect în fază de execuție),
•  Construirea a două școli: Școala cu clasele I-IV în satul Valea Crișului și Extinderea Liceului Teoretic Bratca cu un corp S+P+1E, ambele în faza de execuție, finanțate prin Ministerul Educației.