Tradiție și cultură

În comuna Bratca există două biserici din lemn declarate monumente istorice:

• Biserica de lemn din Beznea, construită în 1723, considereată cea mai mare biserică de lemn din Bihor
• Biserica de lemn din Valea Crișului (popular Valea Neagră), datând din 1785.

Pe lângă cele două biserici declarate monumente istorice, există şi mănăstirea Sf. Ioan Iacob, situată la 5 km de E60 in zona Piatra Craiului.

În satele Damiş şi Beznea s-au ridicat câte un monument închinat eroilor căzuţi pentru apărarea patriei iar în Bratca şi Lorău există câte o troiţă închinată acestora.

Instituţiile reprezentative în domeniul culturii sunt: biblioteca comunală Bratca, cu un fond de carte de peste 15.000 de volume, două biblioteci şcolare, şi şase cămine culturale.

Formaţiile artistice au valorificat arta şi cultura populară. La festivaluri judeţene, naţionale şi internaţionale portul bătrânesc, dansurile şi obiceiurile locale au fost foarte apreciate: Ţuraleisa, Vergelul, Burzucanul, Nunta din Bratca, taraful unic (vioară, fluier, cimpoi, tobă), claca. De mentionat este faptul ca spectacolul cu Nunta din Bratca a inceput in satul Beznea sub indrumarea poetului taran Butiri Onut si s-a numit Nunta din Beznea.

Încă se mai păstrează îndeletniciri cum ar fi: torsul, ţesutul, cusăturile cu motive populare, lucratul zgărzilor din mărgele, confectionarea cimpoiului, etc.

Viaţa spirituală a locuitorilor din comuna Bratca reprezintă un element definitoriu al comunităţii şi populaţiei româneşti pe aceste locuri.

Distingem un transfer de particularităţi al mediului geografic înconjurător în modalităţile de organizare al habitatului. Este vorba despre dispunrea în plan al tuturor gospodăriilor ţărăneşti: casa, grajdul, şura, cuptorul, coteţele.

În al doilea rand se poate observa o veritabilă corespondenţă de tonuri între liniile dinamice ale reliefului şi stilul vioi al elementelor de estetică populară utilizate de locuitori în creaţiile lor.

O a treia trăsătură este caracterul profund naţional al întregii culturi orale şi materiale dezvoltate în perimetrul geografic al comunei Bratca drept corolar al autenticităţii şi specificului autohton. Suprafaţa întinsă a comunei Bratca oferă o varietate bogată de forme de relief şi odată ce acestea şi o diversificare tipologică a aşezărilor umane, o diversificare a tipurilor de locuinţe cu toate consecinţele ce decurg din acestea.

De la tipul vechi de gospodărie fără nici un fel de împrejmuire, s-a trecut la gospodărie cu curte deschiă, apoi la gospodărie cu curte dublă închisă. Lemnul a fost înlocuit cu cărămida nearsă (voioagă) apoi la cărămida arsă, bolţari, BCA, materiale moderne. Acoperişul din paie sau şindrilă a fost înlocuit cu acoperişul de ţiglă, plăci de azbociment, materiale moderne, iar piatra a fost înlocuită cu beton.

Componenţa gospodăriei ţărăneşti din Bratca s-a menţinut neschimbată o perioadă îndelungată fiind alcătuită din casa de locuit, grajduri cu şură, coteţele pentru păsări şi porci şi cuptorul de copt pâine. În contextul gospodăriei ţărăneşti apare un element nou, tot mai frecvent şi anume garajul de maşină.

Vechile case de locuit erau compuse din două încăperi (camera ‘‘de zi'' şi tinda), şi o prispă deschisă numită târnaţ. Mobilierul era foarte simplu şi redus: două paturi cu o masă între ele, în dreptul geamului iar între masă şi geam, o laviţă (o bancă) care servea uneori şi de pat şi de ladă de haine. În prezent casele sunt mai spaţioase, dotate cu cele mai noi utilităţi.

Preocupările direcţionate spre cultivarea pământului şi creşterea animalelor au generat şi unelte adecvate. Putem enumera căruţa din lemn şi sania, trase de cai, boi vaci, măgari cu întregul inventar agricol: plug, grapă, sapă, greblă, furcă, seceră.

Ca unelte specifice producerii de bunuri necesare familiei enumerăm războiul de ţesut, furca de tors, socala, urzoii, meliţa pntru cânepă, pena pentru suman.

Obiceiurile rituale legate de evenimentele importante din viaţa omului (naştere, botez, căsătorie, moarte) sau unele obiceiuri agrare, cunosc modificări în sensul simplificării lor, sau în unele cazuri chiar s-a renunţat la ele datorită dispariţiei din viaţa economică a satului a unor forme de muncă colectivă ca de exemplu ‘‘claca'' de tors cânepă.

În anii '80 s-au bucurat de un succes deosebit spectacole ce aduceau în atenţia publicului astfel de obiceiuri: ‘‘vergelul'' (Bratca), ‘‘claca'' (Valea Crişului), ‘‘învelitul oilor'' (Ponoară) şi ‘‘nunta'' (Beznea).

În cadrul comunei Bratca se puteau identifica piese folclorice din cele trei genuri: liric, epic şi dramatic. Din păcate sunt tot mai puţine personae care păstrează neschimbate cântecele, horele sau dansurile specifice acestei zone folclorice.
Fenomenul povestitorului de asemenea poate fi constatat destul de sporadic şi izolat: se povestesc basme, legende, întâmplări adevărate cu o ţesătură fantastică. Astăzi sunt tot mai
rare prilejurile de povestit, ele fiind înlocuite de tehnica modernă: radio, televizor, computer.


În prezent comuna are ansamblul folcloric "Brătcuţa", formatie ce reprezintă comuna la diferite manifestări culturale locale sau zonale, cu obiceiul "Burzucanul"- dans bătrânesc de femei , dans popular de perechi şi obiceiuri de nuntă.

Deasemenea se mai păstreză Piaţa agroalimentara, care în special pentru populaţia din satele de munte, constitue un motiv de a coborâ în centrul de comună cu căruţele sau diverse utilaje, pentru aprovizionare, dar şi pentru farmecul întâlnirilor dintre cunoscuţi şi a schimburilor de idei la un pahar de tărie, transformînd ziua de sâmbătă într-o adevărată sărbătoare.