1.    Identificare geografica si demografica.

Comuna Bratca este situată în frumoasa depresiune Vad-Borod, stăjuită de Munţii Plopişului la N.E. şi Munţii Pădurea Craiului la S.

            Aşezată în estul Bihorului are limită de judeţ cu Sălaj şi Cluj.

            Bratca este a doua comună bihoreană (prima fiind Bulz) din zona de amonte a Crişului Repede. Curgând de la est spre vest pe o distanţă de aproximativ 3,5 km, acesta adună pe teritoriul comunei Bratca apele a importanţi afluenţi: Valea Iadului (Iadei), Valea Boiului, Valea Negruţă, Valea Beznii şi Valea Brătcuţei.

            Comuna Bratca se află pe calea ferată Oradea – Cluj-Napoca, la 60 km de Oradea şi 90 km de Cluj-Napoca. Accesul spre Bratca este asigurat şi de DN1 (E60), satul Beznea, primul aşezat dinspre această direcţie aflându-se la 2,5 km de E60.

            Întinzându-se pe o suprafaţă de 136,48 kmp, comuna Bratca se învecinează cu comunele: Borod (la N), Bulz (la E), Şuncuiuş (la V) situate în aceeaşi depresiune, dar şi cu comunele Roşia şi Căbeşti (la sud) care fac legătura cu zona Beiuşului.

            Vatra satului Bratca este o mică depresiune (altitudinea aprox. 300m)       înconjurată de dealuri a căror altitudine creşte spre SE, acolo unde se află satele Damiş şi Ponoară, fără a depăşi 900m.

            În componenţa comunei intră satele: Bratca – centrul de comună, cu 1712 locuitori, Beznea cu 1399 locuitori, Valea Crişului (Valea Neagră) cu 530 locuitori, Lorău cu 504 locuitori, Ponoară cu 744 locuitori şi Damiş 678 locuitori.

            Densitate populaţia este de 40,7 loc/km².

2.      SCURT ISTORIC

            Numele satelor Beznea şi Bratca, la fel ca şi a celor învecinate: Borod, Bulz, indică prezenţa unei populaţii româno-slave încă înaintea organizăii administrative a statului feudal ungar (sec. X-XIII).

            Primele atestări documentare, apar însă în sec. XV: 1406 – Beznea, Lorău, Valea Neagră şi 1435 – Bratca, Damiş, Ponoară, ele fiind nominalizate ca „possessio Walachalis”, deci sate româneşti.

            În timpul feudalităţii maghiare întregul ţinut al comunei Bratca făcea parte din domeniul cetăţi Şinteu.

            Tradiţia locală atribuie lui Matei Corvin înnobilarea locuitorilor din satul Beznea, cu ocazia unei călătorii (1464) pe aici a regelui ungar. De atunci datează toponimia – Dealul Crai, Piatra Craiului.

            Evenimentele sec. al XVII: intrarea Bihorului sub stăpânire turcească (1660), încartiruirea trupelor austriece în Oradea (1692) au avut urmări şi asupra populaţiei de pe Valea Crişului Repede.

            Astfel primele conscrieri (recensăminte) făcute de noua administraţie austriacă relevă o populaţie redusă numeric şi slabă din punct de vedere economic.

Răscoalele pornite din inima Apusenilor în 1784/1785 şi 1848/1849 au coborât şi pe firul Văii Iadului, lucru ce a făcut ca la aceste evenimente să participe şi locuitori ai satelor Ponoară şi Damiş alături de cei din Remeţi.

La începutul sec. al XX-lea, ideile socialiste de tip agrarian au pătruns şi în rândul ţărănimii din partea de sus a Plasei Aleşd. Astfel la „răscoala secerătorilor” din 24 aprilie 1904 de la Aleşd au luat parte şi 4 brătcani. Acţiunile ţărănimii au continuat şi după reprimarea răscoalei cu răfuieli locale. La Bratca ţăranii s-au răzbunat contra grofului Bethlem György incendiind o bună parte a pădurii aparţinând acestuia.

Actul marii uniri a fost votat la 1 Decembrie 1918, la Alba-Iulia, şi de 5 locuitori ai comunei Bratca, aleşi ca delegaţi ai cercului electoral Aleşd.

Până în aprilie 1919, locuitorii comunei Bratca au fost ţinuţi sub teroare, căci prin fixarea liniei de demarcaţie între armata română şi cea ungară pe linia Zam- Ciucea-Sighet, frontul cuprindea practic şi Bratca.

Perioada de linişte a fost scurtă.

Prin cedarea nordului Transilvaniei (în urma Dictatului de la Viena – August 1940) graniţa româno-ungară a ciuntit comuna Bratca: satul Damiş era în teritoriul românesc iar celelalte sate erau pe teritoriul cedat Ungariei.

În acţiunile militare din septembrie-octombrie 1944 care au avut loc în satul Damiş, trupele hortiste s-au izbit de rezistenţa dârză a pichetelor de grăniceri români, ajutaţi de 22 voluntari. Drept represalii, hortiştii au executat 7 săteni printre care şi 2 fetiţe.

În perioada de după 1945 au trecut în proprietatea statului mai multe clădiri ce aparţinuseră unor familii de evrei. În aceasta perioadă s-au contruit 7 blocuri de locuinţe, un dispensar, cămine culturale, magazine, poduri, case, etc

 Satul Beznea a fost colectivizat până în 1990 când terenurile au fost retrocedate fostilor proprietari.  .

Majoritatea bărbaţilor lucrau ca mineri la E. M. Şuncuiuş, iar în timpul liber lucrau în agricultură.

După 2004 s-a mai construit o hala de peste 800mp pentru piaţa agroalimentară,  s-a extins modernizat şi automatizat sistemul de iluminat public, s-a automatizat staţia de pompare a apei potabile, s-au construit infrastructuri pietonale, podeţe si drumuri.

Dintre proiectele de infrastructura mai importante, realizate in ultima vreame amintim:

„Reabilitare drum forestier Bratcuta”, finantat prin programul SAPARD,   ”Imbunatatirea infrastructurii de apa si apa uzata”,  prin Ministerul mediului, (proiect in faza de executie), si deasemenea construirea a doua scoli, Scoala cu clasele I-IV in satul Valea Crisului si Extinderea Liceului Teoretic Bratca cu un corp S+P+1E, ambele in faza de executie,  finantate  prin Ministerul Educatiei.

3.      TRADIŢIE ŞI CULTURĂ

            În comuna Bratca există două biserici din lemn declarate monumente istorice: Biserica de lemn din Beznea, construită în 1723, considereata cea mai mare biserica de lemn din Bihor şi Biserica de lemn din Valea Crisului  (popular Valea Neagră), datând din 1785, Pe lângă cele două biserici declarate monumente istorice, există şi mănăstirea Sf. Ioan Iacob, situată la 5 km de E60 in zona Piatra Craiului.

            În satele Damiş şi Beznea s-au ridicat câte un monument închinat eroilor căzuţi pentru apărarea patriei iar în Bratca şi Lorău există câte o troiţă închinată acestora.

            Instituţiile reprezentative în domeniul culturii sunt: biblioteca comunală Bratca, cu un fond de carte de peste 15.000 de volume, două biblioteci şcolare, şi şase cămine culturale.

Formaţiile artistice au valorificat arta şi cultura populară. La festivaluri judeţene, naţionale şi internaţionale portul bătrânesc, dansurile şi obiceiurile locale au fost foarte apreciate: Ţuraleisa, Vergelul, Burzucanul, Nunta din Bratca, taraful unic (vioară, fluier, cimpoi, tobă), claca. De mentionat este faptul ca spectacolul cu Nunta din Bratca a inceput in satul Beznea sub indrumarea poetului taran Butiri Onut si s-a numit Nunta din Beznea.

Încă se mai păstrează îndeletniciri cum ar fi: torsul, ţesutul, cusăturile cu motive populare, lucratul zgărzilor din mărgele, confectionarea cimpoiului, etc.

Viaţa spirituală a locuitorilor din comuna Bratca reprezintă un element definitoriu al

comunităţii şi populaţiei româneşti pe aceste locuri.

Distingem un transfer de particularităţi al mediului geografic înconjurător în modalităţile de organizare al habitatului. Este vorba despre dispunrea în plan al tuturor gospodăriilor ţărăneşti: casa, grajdul, şura, cuptorul, coteţele.

            În al doilea rand se poate observa o veritabilă corespondenţă de tonuri între liniile dinamice ale reliefului şi stilul vioi al elementelor de estetică populară utilizate de locuitori în creaţiile lor.

            O a treia trăsătură este caracterul profund naţional al întregii culturi orale şi materiale dezvoltate în perimetrul geografic al comunei Bratca drept corolar al autenticităţii şi specificului autohton. Suprafaţa întinsă a comunei Bratca oferă o varietate bogată de forme de relief şi odată ce acestea şi o diversificare tipologică a aşezărilor umane, o diversificare a tipurilor de locuinţe cu toate consecinţele ce decurg din acestea.

            De la tipul vechi de gospodărie fără nici un fel de împrejmuire, s-a trecut la gospodărie cu curte deschiă, apoi la gospodărie cu curte dublă închisă. Lemnul a fost înlocuit cu cărămida nearsă (voioagă) apoi la cărămida arsă, bolţari, BCA, materiale moderne. Acoperişul din paie sau şindrilă a fost înlocuit cu acoperişul de ţiglă, plăci de azbociment, materiale moderne, iar piatra a fost înlocuită cu beton.

Componenţa gospodăriei ţărăneşti din Bratca s-a menţinut neschimbată o perioadă îndelungată fiind alcătuită din casa de locuit, grajduri cu şură, coteţele pentru păsări şi porci şi cuptorul de copt pâine. În contextul gospodăriei ţărăneşti apare un element nou, tot mai frecvent şi anume garajul de maşină. Vechile case de locuit erau compuse din două încăperi (camera ‘‘de zi’’ şi tinda), şi o prispă deschisă numită târnaţ. Mobilierul era foarte simplu şi redus: două paturi cu o masă între ele, în dreptul geamului iar între masă şi geam, o laviţă (o bancă) care servea uneori şi de pat şi de ladă de haine. În prezent casele sunt mai spaţioase, dotate cu cele mai noi utilităţi.

            Preocupările direcţionate spre cultivarea pământului şi creşterea animalelor au generat şi unelte adecvate. Putem enumera căruţa din lemn şi sania, trase de cai, boi vaci, măgari cu întregul inventar agricol: plug, grapă, sapă, greblă, furcă, seceră.

            Ca unelte specifice producerii de bunuri necesare familiei enumerăm războiul de ţesut, furca de tors, socala, urzoii, meliţa pntru cânepă, pena pentru suman.

            Obiceiurile rituale legate de evenimentele importante din viaţa omului (naştere, botez, căsătorie, moarte) sau unele obiceiuri agrare, cunosc modificări în sensul simplificării lor, sau în unele cazuri chiar s-a renunţat la ele datorită dispariţiei din viaţa economică a satului a unor forme de muncă colectivă ca de exemplu ‘‘claca’’ de tors cânepă.

            În anii ’80 s-au bucurat de un succes deosebit spectacole ce aduceau în atenţia publicului astfel de obiceiuri: ‘‘vergelul’’ (Bratca), ‘‘claca’’ (Valea Crişului), ‘‘învelitul oilor’’ (Ponoară) şi ‘‘nunta’’ (Beznea).

            În cadrul comunei Bratca se puteau identifica piese folclorice din cele trei genuri: liric, epic şi dramatic. Din păcate sunt tot mai puţine personae care păstrează neschimbate cântecele, horele sau dansurile specifice acestei zone folclorice.

            Fenomenul povestitorului de asemenea poate fi constatat destul de sporadic şi izolat: se povestesc basme, legende, întâmplări adevărate cu o ţesătură fantastică. Astăzi sunt tot mai

rare prilejurile de povestit, ele fiind înlocuite de tehnica modernă: radio, televizor, computer.                                    

  În prezent comuna are  ansamblul folcloric “Brătcuţa”, formatie ce  reprezintă comuna la diferite manifestări culturale locale sau zonale, cu obiceiul “Burzucanul”- dans bătrânesc de femei  , dans popular de perechi  şi obiceiuri de nuntă.

            Deasemenea se mai păstreză Piaţa agroalimentara, care în special pentru populaţia din satele de munte, constitue un motiv de a coborâ în centrul de comună cu căruţele sau diverse utilaje, pentru aprovizionare, dar şi pentru farmecul întâlnirilor dintre  cunoscuţi şi a schimburilor de idei la un pahar de tărie, transformînd ziua de sâmbătă într-o adevărată sărbătoare.